Virusurile vechi de zeci de mii de ani amenință omenirea: care e pericolul readucerii lor la viață

Nu doar virusurile contemporane, ci și cele vechi chiar de zeci de mii de ani reprezintă un pericol pentru omenire. Readucerea la suprafață, dar și la viață a acestora, după ce au zăcut atâta vreme prinse în straturile de permafrost din diferite zone ale lumii, creează o problemă majoră pentru oameni, cercetătorii fiind îngrijorați de potențialul efect devastator al împrăștierii acestora pe planetă.

Virusurile vechi de zeci de mii de ani amenință omenirea

De curând, cercetătorii au „înviat” o creatură veche de circa 46.000 de ani –  un vierme din categoria nemerodelor – ce a stat prins în capcana gheții din Siberia.

Dar nu doar asemenea vietăți sălășluiesc, din timpuri străvechi, în straturile adânci de sol înghețat din diferite zone ale lumii, pe care încălzirea globală le-a adus mai aproape de suprafață.

Anul trecut, specialiștii au anunțat că au readus la viață un „virus zombie”, Pandoravirus yedoma, care fusese „prizonier” al aceluiași permafrost siberian vreme de aproape 50.000 de ani, 48.500 de ani, mai precis.

El deține recordul de „bătrânețe”, dar mai există alte șapte virusuri străvechi, cu o vârstă comparabilă – cel mai „tânăr” având 27.000 de ani – ce au fost descoperite și despre care experții au stabilit că fiecare dintre ele este diferit de toate celelalte virusuri cunoscute în ceea ce privește genomul lor.

Oamenii de știință sunt îngrijorați că aceste virusuri „călătoare în timp” s-ar putea împrăștia pe planetă, pe măsură ce „închisorile” lor de gheață din straturile de permafrost încep să se topească, devenind o amenințare pentru viața oamenilor și mediul înconjurător, conform Daily Mail.

Care e pericolul readucerii lor la viață

Aceste virusuri străvechi – blocate în permafrost mii și zeci de mii de ani – pot supraviețui și evolua, devenind, într-o zi, specia dominantă în rândul celor vii și omorând până la o treime dintre organismele asemănătoare bacteriilor.

Afirmația a fost făcută de cercetătorii de la European Commission Joint Research Center (JRC), adică Centrul Comun de Cercetare, care este serviciul de știință și cunoaștere al Comisiei Europene, ce a folosit simulări pe calculator pentru a descoperi că circa 3% dintre virusurile patogene de această vechime devin dominante după ce sunt eliberate din gheața în care au zăcut atâta vreme.

Noile descoperiri indică un risc crescut ca acești „călători prin timp” patogeni – ce erau întâlniți până acum, doar în cărțile și filmele SF – pot deveni factori majori aiunor schimbări ecologice ce pot amenința sănătatea și viața oamenilor.

Deși, deocamdată, aceste virusuri nu sunt considerate un risc imediat pentru omenire, cercetătorii avertizează că alte virusuri dezgropate de topirea permafrostului ar putea fi „dezastruoase” și ar fi capabile să producă noi pandemii De exemplu, virusul gripei, captiv cândva în permafrostul din Alaska, s-a răspândit în 1981 și ar fi putut duce la o pandemie.

S-au făcut multe studii despre posibilul impact al acelor virusuri asupra umanității, dar cele mai recente au abordat și efectele posibile asupra mediului, aspect mai puțin analizat de cercetările anterioare.

Studiile actuale au cuantificat aceste riscuri ecologice prin folosirea unor simulări computerizate în „scenariul” cărora acești agenți patogeni străvechi ar invada comunitățile de organisme ce găzduiesc bacterii.

„Organismele moderne este posibil să fi scăpat de patogenii străvechi în cadrul evoluției lor de-a lungul timpului și este posibil să aibă o rezistență sporită, de aceea provocarea pentru virusuri este să găsească „gazdele” vulnerabile”, se scrie în studiu publicat în PLOS Computational Biology.

Totuși, cercetătorii au atras atenția că există și posibilitatea ca organismele moderne să-și mai fi pierdut din rezistență.

„În acest caz, „invadatorii” pot avea un avantaj față de patogenii contemporani implicați activ în viitoare „cursă a înarmărilor” patogenică”, au mai explicat oamenii de știință.

Simulările făcute cu ajutorul programului Avida au arătat că agenții patogeni străvechi sunt cu 33,6% mai rezistenți decât cei nativi. Iar dacă majoritatea lor au arătat un efect minor asupra comunităților mai mari, circa 1% dintre aceste virusuri au dezvoltat comportamente și rezultate impredictibile.

„Acest lucru a cauzat – în simulări – moartea unei treimi din speciile-gazdă, în timp ce altele și-au spărit diversitatea cu până la 12%. Riscul de 1% al agenților patogeni poate să pară mic, dar dat fiind numărul tot mai mare de microbi străvechi împrăștiați în comunitățile moderne, apariția unei pandemii reprezintă un risc potențial de luat în seamă”, se mai arată în studiu.